Aveam 19 ani şi nimic nu mă împlinea. Nu mai aveam chef să trăiesc. “şi până la urmă, pentru ce să trăiesc?” Eram un nimeni iar pentru mine Dumnezeu nu exista. Habar n-aveam că Dumnezeul acela care pentru mine era mort, avea un plan cu viaţa mea. Într-o duminica am acceptat să merg la biserică. Oricum nu prea aveam ce face… Nu concepeam cum poti fi pocăit şi fericit în acelaşi timp dar, am văzut în oamenii care-i întâlnisem în locul acesta că se poate. La un moment dat începuse să mă enerveze faptul că ei erau mereu fericiţi iar eu nu puteam fi . “Imi lipseşte ceva!” Mi-am dat seama că acel ceva era fix acel Isus, pe care l-am negat atâta amar de vreme şi aşa într-o seară m-am pus pe genunchi şi I-am zis: “Doamne, dacă chiar exişti şi mă auzi, te rog să mă ierţi pentru tot ce-am făcut. Vreau să trăiesc altfel…nu mai suport mizeria din viaţa mea…” O pace imensa mi-a inundat toată fiinţa! Toată povara, durerea, tristeţea ce ma apăsa dispăruse! Am început să citesc din Biblie, să mă rog, să merg la biserică în mod regulat şi asta pentru că îmi făcea plăcere, nu ptr că mă obliga cineva. Parcă nu mai eram eu… Ce se intâmplase cu mine? Ei bine, am devenit o făptură noua! Am început să văd viaţa cu alţi ochi şi să simt pentru prima dată, cu adevărat, ca viaţa merită trăită pentru că are un sens.

November 2013